Noi vrem pamant

"Flămând şi gol, făr-adăpost,                                                     
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ! [...]"
George Cosbuc - "Noi vrem pamant" (1894)

Au trecut mai mult de o suta de ani de cand George Cosbuc publica aceasta poezie care acum este la fel de actuala... Ne-a trebuit multa vreme sa intelegem cat de important este sa ai o bucatica de pamant si ca, traind la oras, in varful blocului, mai devreme sau mai tarziu vom fi satui si obositi de aglomeratie, de viteza , de galagie, de beton si asfalt.
Si-am vrut pamant...cat de putin, dar sa fie al nostru, sa ne retragem deocamdata macar cateva zile pentru a ne putea incarca "bateriile", sa ne odihnim si incet-incet sa renuntam la viata din oras pentru o noua viata.
Si-am reusit: avem acum un petec de pamant de 1400 mp, la marginea Prejmer-ului unde intentionam sa creem un loc al nostru curat, fara chimicale, doar cu lucruri naturale si prin munca noastra, bazat pe principiile permaculturii. Suntem inca la inceput, acum studiem, citim si ne informam, dar cu siguranta vom realiza ceva frumos si curat.